Vacanță în Creta!

  Trag aer în piept și mă înarmez cu rabdare, căci să pleci la drum cu copilul după tine nu este un lucru ușor.  În cele din urmă ne-am cazat la hotel, de departe soarele din Creta este absolut încântător,  iar poveștile insulei mă poartă spre visare.
 Înainte să ieșim la plimbare am hotărât să despachetăm, să ne facem un duș și să ne îmbrăcăm lejer. Zis și făcut eu m-am mișcat cu viteza luminii,  însă domnișoara mea cu păr bălai nu.

  Nu știu ce s-a întâmplat, însă ajunse pe plajă simțeam că m-am întors în timp. Unde a dispărut prezentul, unde sunt toate șezloangele, muzica, Dumnezeule ce muzică e asta? Și oamenii,  oare unde am aterizat, toți se uită la noi ca la ciudați.  Și unde e beach barul meu preferat? Dau să mă întorc și dau nas în nas cu domn cu pălărie însoțit de soție,  îmi permit să-i întreb dacă are loc vreo petrecere tematică pe plajă. Se uită la mine și zâmbesc, de parcă eu aș fi venită cu pluta. În cele din urmă mă dumiresc și aflu că sunt în anul 1987. Doamne cum sună,  cum am ajuns eu aici pe toți zeii?
 Încerc să mă bag în discuție cu localnicii, aflu povești ce nici nu-mi imaginam că le voi auzi, gust din bunătățile pregătite.  Au un gust unic, nici nu se compară cu ce eram obișnuită, iar priveliștea este senzațională.

Aș vrea să rămân aici în bucla aceasta de timp, nu mai vreau înapoi.  Încerc să le povestesc localnicilor că peste ani nu va mai fi așa cum e acum, că peste ani și ani vor avea loc multe întâmplări, unele nefaste alte frumoase. Însă nimic din ce le povestesc nu le vine a crede, totul li se pare un basm o fantasmagorie. De fapt eu sunt o fantasmagorie căci nu mă potrivesc acestui puzzle. Aud o voce vag, mă strigă dar nu înțeleg ce vrea.
_ Mamă,  mamă,  haide nu e momentul pentru vise. Sunt gata, hai să mergem pe plajă,  vreau să prind câteva cadre frumoase cu asfințitul.
_  Unde suntem, în ce an? Mă uit bulversată și nu-mi dau dau seama că efectiv am adormit. Exact ca acei bătrânei, am adormit asteptându-mi domnișoara. 
  Am venit pentru o vacanță în Creta, însă se pare că mintea mea m-a dus mai departe. 
 Prima mea vacanță cu fata mea și deja mă ramolesc, anii încep să-și spună cuvântul așa că încerc să fructific timpul petrecut cu fiica mea. Ultima ofertă bună de vacanță am găsit-o pe Christian Tour în secțiunea Oferte Early Booking,  așa că nu aveam cum să ratez o vacanță în Creta.
   Profitați de toate momentele frumoase alături de cei dragi, și vizitați cât mai multe locuri, căci viața trece ca o adiere de vânt.

Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.

Drumul către evoluție!

      Îmi savuram cafeaua la terasa preferată, și mă gândeam că în scurt timp va începe școala și ne va trebui o mașină nouă.  Eu personal nu-mi doream orice mașină,  voiam una dinamică,  cu un spațiu generos pentru picioare și o capacitate mare de încărcare. Însă soțul voia altceva,  voia ceva mai special. Așa că am mers ne-am interesat, ne-am documentat, și ne-am hotărât asupra unui model Honda CR-V Hybrid .

De ce Honda Romania, de ce acest model CR-V Hybrid?  Pentru că este proiectat pentru viața de oraș,  vine cu funcții hayon acționat hands-free, scaune rabatante într-o singură mișcare și podea plană pentru a facilita încărcarea.

Lăsând partea tehnică,  de care soțul meu este absolut încântat, eu am luat mașina și-am ieșit la o plimbare să văd ce poate și dacă se adaptează nevoilor mele. M-am așezat confortabil, am dat drumul la muzică și-am pornit, spre Mămaia, apoi faleză și ușor ușor mi-am dat seama că tehnologia Honda Hybrid chiar merită o șansă.

      Confortabilă, spațioasă și tocmai bună pentru o familie ca a mea, așa sunt noile modele Honda, de aceea am optat pentru această mașină.  Cum ne descurcăm, păi eu una sunt mega mulțumită,  îmi iau fata de la școala, mergem la înot, apoi la sală, piață și apoi acasă.  Cum se descurcă mașina,  nota 10 plus, este o investiție super bună. Dacă vă recomand acest model, da pentru că suntem în epoca vitezei, pentru că evoluăm.

Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.

Treizeci și doi de ani și o noua gamă Gerovital Plant!

       Privesc pe geam, stropii de ploaie cad ușor pe fereastră, încă un an a mai trecut, încă o filă în cartea vieții mele s-a scris. Îmi savurez cafeaua și mă gândesc câte clipe dragi am strâns, peste câte eșecuri am trecut și omul care azi am devenit. 

       Pășesc spre oglindă și mă privesc,  32 ani, când a zburat timpul? Mă uit și văd cum timpul lasă ușor,  ușor semne pe chipul meu, un rid finuț în colțul buzelor, un rid de expresie pe frunte, ceva ceva parcă se vede și-n colțul ochilor. Ridul finuț din colțul buzelor probabil e de la prea mult râs, prea multe zâmbete,  dar cel puțin au fost clipe frumoase. Nu-mi fac griji, mereu încerc să am grijă de mine și de tenul meu, folosesc o cremă hidratantă, un produs 100% românesc. 

Am descoperit noua gamă Gerovital Plant, inovația acestei game este folosirea complexului Poliplant Microbiom Protect. Mai exact ajută la creșterea imunității și în echilibrarea microbiomului pielii. Noua gamă promite un plus de booster de vitalitate și strălucire, curăță, hidratează și oxigenează tenul. 

Crema CC Mediu Matifiantä Microbiom Protect este o cremă color control, dar totodată oferă un aspect natural și estompează imperfecțiunile.  Ceea ce mă bucură cel mai mult la produsele Gerovital Plant, este că sunt 100% românești și invocă puterea nasturii.  

Timpul trece și le așează pe toate așa cum trebuie, îmi mai arunc o privire în oglindă și ies pe ușă. Nu trebuie să ies machiată, e de ajuns să îmi ingrijesc tenul și să mă iubesc așa cum sunt. 

Treizeci și doi de ani, La Mulți Ani Mie pentru că mă iubesc și pentru că iubesc produsele Gerovital Plant! 

Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.

Momente, clipe ... amintiri dragi!

  Încă un pic și începe luna cadourilor,  toate magazinele vor fi pline cu diverse chestii sclipitoare, bijuterii, parfumuri, ceasuri. Dar ce facem cu aceste lucuri efemere,  căci le aruncăm într-un colț și uităm de ele.
 Anul acesta mi-am propus să îmi surprind părinții,  socrii, cumnații și cumnatele cu ceva drag care să rămână o amintire plăcută. Așa că  m-am uitat din timp pe diverse siteuri, nimic interesant absolut nimic care să mă convingă.  Mă gândisem ce e drept la un album foto, însă doar fotografiile fără nimic scris din suflet parcă e ceva sec. Așa că renunțasem la idee, până în clipa în care am descoperit noțiunea de carte personalizată. 

Inițial credeam că sunt cărți și doar personalizate cu un mesaj, însă am descoperit un album foto personalizat după bunul meu plac. Ca să fiu sigură că această carte este genul de cadou personalizat pe care mi-l doresc, am dat o comandă pentru mine. Am ales toate momentel importante pentru mine și familia mea.

L-am personalizat exact cum  i-am dorit,  am ales fiecare poză dragă alături de care am atașat un mesaj venit din suflet. Cartea a sosit în câteva zile, iar rezultatul a fost absolut uimitor, mi-au dat lacrimile,  m-au emoționat pozele și mesajele scrise.

                                                     arhivă personală

Dacă pe mine la primul impact m-a emoționat această carte cu personalitate,  pe cei dragi cu siguranță îi  va bucura. Am ales să le fac cadou aceste cărți personalizate cadou de moș Crăciun pentru a le putea surprinde reacțiile. 
În seara de Ajun am pregătit masa, am asezat cărțile personalizate lângă numele fiecăruia, am pregătit aparatul fota pentru a surprinde reacțiile lor în cadre spontane de neuitat. 

Surpriza, bucuria, fericirea și emoțiile nu se pot exprima în cuvinte decât în sentimente,  iar aceastea îți inundă sufletul. Atunci când dăruiești, te simți minunat,  te simți împlinit,  te hrănești cu aceste sentimente și emani căldură și iubire. Cred că despre asta sunt cadourile, despre bucuria de a dărui celor dragi momente unice,  frânturi din sufletul tău,  de a împărtăși clipe prețioase. 


Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019. Acest articol este scris cu drag și testat, încercat.  Recomand aceste cărți personalizate, ce vor aduce bucurii, emoții și zâmbete celor dragi.

3, 2, 1 ... Acțiune !!!

         Aud ca prin vis alarma ceasului, dar simt că aș mai vrea să mai întârzii încă puțin în pat. Se pare însă că astrele nu țin cu mine sub nici o formă,  aud telefonul cum sună și întind o mână leneșă să răspund.

_ Da, Tonya la telefon.
_ Ai 20 de minute la dispoziție să te îmbraci și să îți iei strictul necesar la tine, să ieși cât mai repede din clădire.  Repet 20 minute și clădirea va sări în aer.
   Simt că mi se usucă gâtul și respir din ce în ce mai greu, sar din pat în 5 minute sunt îmbrăcată, în 15 minute eram deja afară la un bloc distanță.  Întorc capul să văd dacă se întâmplă ceva, și-n următoarea secundă clădirea izbucnește în flăcări. Rămân fără cuvinte în fața acelui tablou dezastruos, în timp ce în fața mea oprește o mașină neagră cu geamuri fumurii.
_ Urcă , nu mai sta pe gânduri!
   Sar în mașină, iar aceasta demarează în trombă.

_ Cine sunteți? De unde aveți numărul meu de telefon, și de unde știați de acea clădire?
  O voce feminină îmi spune:
_ Felicitări,  tocmai ai fost recrutată în echipa noastră!
_ Echipă,  stați puțin,  despre ce echipă vorbiți? Cine sunteți?
_ Draga mea ai auzit de agenții de spionaj? Ei bine noi suntem agenți, cum spuneam bine ai venit în echipă.
  Rămân șocată, eu spion, eu tipa cu ochelari, părul vâlvoi și împiedicată ... imposibil, sigur visez. Mă ciupesc în ideea de a mă trezi însă surpriză, visul este cât se poate de real. Ajungem la ceea ce se numește agenție și fac cunoștință cu un tip Bosley, nu știu ce vrea, ce hram poartă dar sper să mă lămurească.
_ Aaa Tonya ce surpriză, ai ajuns în sfârșit  !
_ Mă cunoști? Cine ești?
_ Bosley, și sub îndrumarea mea vei deveni unul dintre cei mai buni agenți.  Pe parcurs vei afla detaliile. Acum, mergi schimbă-te și hai la antrenamente.

  Mă conformez în speranța că voi afla mai multe, și merg să văd  așa zisele " antrenamente".  Rămân mută de uimire, numai fete una și una, toate antrenându-se din greu. Încep și eu ușor alături de ele, parcă înțelegându-ne din priviri, și încerc să mă concentrez asupra exercițiului.  După 30 minute ies la o mică alergare, și nici bine nu alerg 100 metri că mă trezesc cu 2-3 indivizi înconjurându-mă. Ce naiba să fac să scap, luptă dreaptă clar nu am șanse,  așa că le distrag atenția frumos, pe unul îl amețesc grav cu cotul, iar ceilalți doi rămân în urmă.
_ Bună  treabă Tonya, știam de ce te-am ales!
_ Poftim, adică ce vrei să spui?
_ Altercația de mai devreme a fost primul tău test, din multele ce vor sosi. Acum înapoi la antrenamente, ai multe de învățat.
 Revenim în sală și în timp ce continuăm antrenamentele, simt miros greoi de fum și aud o sirenă.

_ Tonya, unde ești Tonya? Mă auzi?
Simt că mă smulge ceva, că mă trage ce mână dar, nu pot vedea nimic. Mă mai smucește de câteva ori, și tresar speriată.
_ Mamă  ???
_ Vrei să dai foc casei! Trezește-te, prăjitura va fi scrum.
 Sar din pat, mă scutur și realizez că am adormit pe marginea patului.

 Așa îmi trebuie dacă mă visez unul din Îngerii lui Charlie, am rămas cu gândul la trailerul filmului și uite că subinconștientul lucrează.  Filmul este o acțiune împletită cu aventură, și va apărea în cinema, mai exact în România: 29 noiembrie 2019. 
Îngerii lui Charlie este numai bun de văzut împreună cu prietenii și familia, poate de aceea am și rămas plăcut impresionată de film.

     Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.

Un nou început ... o nouă eu !

          Încă o dimineață însorită,  încă o dată mă trezesc singură și aștept să sune telefonul să primesc o veste de la tine. Știu că așteptarea e în zadar, tu ai plecat în alt colț al lumii, ai vrut libertate spunându-mi că nu ești pregătit pentru mai mult. Până și motanul nostru ... sau al meu, nici nu știu cum să îi mai spun, miaună și te așteaptă în pragul casei. Zilele trec, orele se duc, și parcă și sufletul meu se mai topește puțin,  toți mă întreabă de tine, dacă sunt bine, parcă toți îmi plâng de milă .

           Azi mi-am propus să ies din casă să schimb rutina, și să uit de tine măcar pentru câteva clipe, mă uit la dressing și parcă toate hainele sunt șterse. Nimic nu mă mai mulțumește,  îmi lipsesc vorbele tale ce mereu mă încurajau și-mi spuneau că arăt bine în orice.  Aleg o rochie, o pereche de pantofi, mă îmbrac rapid,  îmi doresc să ies mai repede afară să respir aer proaspăt.  Încă o privire în oglindă,  simt că lipsește ceva, atunci mi-aduc aminte de eșarfa mea norocoasă, și imediat îmi apare zâmbetulpe buze. Pașii mă poartă spre malul mării ușor, ușor simt briza cum îmi mângâie obrajii, îmi vin în minte multe amintiri. 

            Dar de azi mi-am propus să schimb rutina vieții mele, de azi voi fi doar eu cu mine, voi învăța să mă iubesc, să mă accept așa cum sunt. Plec las în urmă marea, și o iau spre oraș,  se spune că după orice despărțire femeia renaște, așa îmi doresc și eu. Îmi doresc să renasc și să te las în urmă, în trecut, așa că de azi voi uita cine ai fost și ce ai însemnat pentru mine. Mă plimb prin fața magazinelor, admir manechinele frumos aranjate. Intru timid într-unul din magazine, îmi atrag atenția eșarfele, pălăriile și accesoriile de păr. Nu mă pot abține și îmi cumpăr câteva eșarfe noi, ele îmi completează ținuta, îmi dau un plus de încredere. Observ acele de păr,  sunt superbe, finuțe ca niște bijuterii, așa că îmi aleg câteva. 

Vânzătoarea este drăguță,  îmi zâmbește,  îmi ambalează frumos produsele. Îmi iau la revedere cu promisiunea de a mai vizita magazinul, căci m-a câștigat de client. 

  Urmează sărbătorile,  tu nu vei fi aici, dar nu e problema eu mi-am propus să sclipesc,  căci voi fi doar eu cu mine de acum. Nu, nu te voi mai aștepta, nu voi mai spera,  de azi voi trăi și voi savura fiecare clipă a vieții.  De azi voi fi iar fata cu eșarfă și pălărie care colindă orașul cântând, de azi voi înflori. 

Acest articol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.

Amintiri, trăiri, sentimente .... toate-ntr-un ceas!

        Mă întreb unde au trecut anii,  când s-au scurs clipele ca gândul și-am devenit un adult? În mare parte am crescut doar cu mama și fratele, pe tata îl vedeam mai rar, pentru că era navigator. Îl idolatrizam și invidiam pe tata în același timp, pentru că a făcut înconjurul lumii, pentru că a descoperit lumea. Odată cu el o descopeream și eu, căci primeam suveniruri de peste tot din lume, câte o bucățică din fiecare oraș unde nava acosta.

       Primul cadou serios venit din partea tatei a fost la 14 ani când am făcut și buletinul.  Am primit un ceas de damă extrem de frumos într-o cutie din piele gravată cu numele meu și cu un bilețel foarte frumos scris " Timpul capătă semnificație și culoare odată cu vârsta ".

Nu mi-am dat seama pe moment ce înseamnă,  însă a avut dreptate tata, timpul capătă nuanțe vii, pasionale pe la 16 - 20 ani, simți că ai lumea la picioarele tale. Cam așa și cu mine, după 20 ani timpul a luat forma iubirii, treceau clipele în zbor când eram cu el, iubitul meu. În schimb treceau clipele ca anii când nu era lângă mine și simțeam că rămân fără aer.

   Am purtat ceasul de la tata mereu cu mine, îl consideram talismanul meu, de câte ori îl priveam îl simțeam mai aproape chiar dacă distanța era enormă.  Tata este un împătimit al ceasurilor, are o colecție impresionantă de ceasuri bărbătești, și cum eu sunt fata lui tata, așchia nu sare departe de trunchi. Ușor, ușor am făcut o pasiune pentru ele, le port în funcție de cum mă îmbrac, de starea de spirit. Pot spune personal că îmi plac ceasurile Seiko, au o finețe aparte, de altfel primul ceas primit de la tata a fost un model superb Seiko.

   Cel din imaginea de mai sus este ultimul primit de la tata, și reprezintă un amalgam de sentimente,  bucurie din partea mea căci îl voi avea pe tata alături de mine. Iar tristețe din partea lui,  căci este un lup de mare, iar acum se simte ca peștele pe uscat, însă vârsta înaintată nu îi mai permite să plece.

Știu că prețuiește enorm clipele cu noi, însă inima lui este undeva în mijlocul mării,  așa cum a mea a fost ani la rând și este la malul mării așteptând.  De ce și acum poate vă întrebați,  ei bine fratele l-a moștenit pe tata, iar soțul este artilerist în Marina Militară,  așa că inima mea este mereu la malul mării așteptând și numărând clipele. Ceasul îmi este prieten și dușman, poate aceasta este explicația colecției mele de ceasuri de damă,  unul pentru fiecare stare a inimii mele. Ceasul mă reprezintă, îmi dă încredere în mine, mă perfecționează, îmi completează stilul și mă definește.

Așa cum scria în bilețelul primit demult timpul capătă semnificație și culoare odată cu vârsta, pentru că învățăm cine suntem noi. Ne definim ca stil, personalitate și caracter, și continuăm prin a deveni modele de urmat pentru cei din jur. Dacă la 20 ani timpul semnifică distracție,  pasiune și tinerețe,  la 30 ani credeți-mă semnifică clipe petrecute cu cei dragi, momente unice ce nu se vor mai întoarce.  Pot spune că tata m-a ajutat să îmi formez stilul, am avut acel imbold de la el, iar restul l-am clădit în ani și clipe, căci despre asta este timpul.  Timpul de calitate îți dă încredere și speranță,  încredere că poți mai bine, speranță că vei fi și mai bun decât ești acum. 

Acestarticol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.