Amintiri, trăiri, sentimente .... toate-ntr-un ceas!

        Mă întreb unde au trecut anii,  când s-au scurs clipele ca gândul și-am devenit un adult? În mare parte am crescut doar cu mama și fratele, pe tata îl vedeam mai rar, pentru că era navigator. Îl idolatrizam și invidiam pe tata în același timp, pentru că a făcut înconjurul lumii, pentru că a descoperit lumea. Odată cu el o descopeream și eu, căci primeam suveniruri de peste tot din lume, câte o bucățică din fiecare oraș unde nava acosta.

       Primul cadou serios venit din partea tatei a fost la 14 ani când am făcut și buletinul.  Am primit un ceas de damă extrem de frumos într-o cutie din piele gravată cu numele meu și cu un bilețel foarte frumos scris " Timpul capătă semnificație și culoare odată cu vârsta ".

Nu mi-am dat seama pe moment ce înseamnă,  însă a avut dreptate tata, timpul capătă nuanțe vii, pasionale pe la 16 - 20 ani, simți că ai lumea la picioarele tale. Cam așa și cu mine, după 20 ani timpul a luat forma iubirii, treceau clipele în zbor când eram cu el, iubitul meu. În schimb treceau clipele ca anii când nu era lângă mine și simțeam că rămân fără aer.

   Am purtat ceasul de la tata mereu cu mine, îl consideram talismanul meu, de câte ori îl priveam îl simțeam mai aproape chiar dacă distanța era enormă.  Tata este un împătimit al ceasurilor, are o colecție impresionantă de ceasuri bărbătești, și cum eu sunt fata lui tata, așchia nu sare departe de trunchi. Ușor, ușor am făcut o pasiune pentru ele, le port în funcție de cum mă îmbrac, de starea de spirit. Pot spune personal că îmi plac ceasurile Seiko, au o finețe aparte, de altfel primul ceas primit de la tata a fost un model superb Seiko.

   Cel din imaginea de mai sus este ultimul primit de la tata, și reprezintă un amalgam de sentimente,  bucurie din partea mea căci îl voi avea pe tata alături de mine. Iar tristețe din partea lui,  căci este un lup de mare, iar acum se simte ca peștele pe uscat, însă vârsta înaintată nu îi mai permite să plece.

Știu că prețuiește enorm clipele cu noi, însă inima lui este undeva în mijlocul mării,  așa cum a mea a fost ani la rând și este la malul mării așteptând.  De ce și acum poate vă întrebați,  ei bine fratele l-a moștenit pe tata, iar soțul este artilerist în Marina Militară,  așa că inima mea este mereu la malul mării așteptând și numărând clipele. Ceasul îmi este prieten și dușman, poate aceasta este explicația colecției mele de ceasuri de damă,  unul pentru fiecare stare a inimii mele. Ceasul mă reprezintă, îmi dă încredere în mine, mă perfecționează, îmi completează stilul și mă definește.

Așa cum scria în bilețelul primit demult timpul capătă semnificație și culoare odată cu vârsta, pentru că învățăm cine suntem noi. Ne definim ca stil, personalitate și caracter, și continuăm prin a deveni modele de urmat pentru cei din jur. Dacă la 20 ani timpul semnifică distracție,  pasiune și tinerețe,  la 30 ani credeți-mă semnifică clipe petrecute cu cei dragi, momente unice ce nu se vor mai întoarce.  Pot spune că tata m-a ajutat să îmi formez stilul, am avut acel imbold de la el, iar restul l-am clădit în ani și clipe, căci despre asta este timpul.  Timpul de calitate îți dă încredere și speranță,  încredere că poți mai bine, speranță că vei fi și mai bun decât ești acum. 

Acestarticol este scris pentru competiția SuperBlog ediția de toamnă 2019.