vineri, 24 noiembrie 2017

~ Distractie si voie buna intr-o simpla cutie ~

      O zi insorita tarzie de toamna, frunze aramii ce completeaza covorul tomnatic si briza marii ce iti incarca plamanii cu aer salin. Ce pot spune am in fata un tablou splendid de toamna, as putea sa ies sa ma bucur de el dar din pacate sunt inca in birou alaturi de echipa mea. Noul proiect ne-a dat peste cap, avem deadline saptamana ce vine, dar stresul isi spune cuvantul si ideile bune parca s-au ascuns in pamant.

     Nu am mai iesit de mult seara la un suc, la o masa in oras, dar mi-am promis ca dupa acest proiect, ies cu fetele sa ne distram. Pana atunci ne stoarcem creierii sa iasa ceva bun din acest proiect dedicat copiilor. Asa ca si in seara voi manca la birou alaturi de echipa mea nebuna.

- Beatrice ce comandam in seara asta sa mancam, banuiesc ca si in seara asta stam peste program, nu?

Tresar din dulcea mea visare la tabloul tomnatic si raspund repede.

- Da da, nimeni nu pleaca pana nu ducem la bun sfarsit acest proiect, vom face multi copii fericiti. Asa ca da vom comanda cina la birou, stabiliti ce vreti sa mancati si fac cinste.

- Ooo nu e nevoie sefa, stam atat cat este nevoie pentru acest proiect. Merg sa ii intreb pe ceilalti ce vor sa manance si dau comanda.

- Multumesc frumos Rebeca esti o draguta nu stiu ce m-as face fara voi. Vin si eu imediat, mai am de dat 2-3 telefoane si vin si eu alaturi de voi. Ce mancati voi vreau si eu, faceti o comanda in grup si asa putem sa gustam unul de la altul sa incercam mai multe feluri de mancare.

- Ok imediat rezolvam Beatrice, te asteptam.

Ma intorc la tabloul superb de toamna, si ma gandesc ce m-as fi facut fara prietenele mele dragi din copilarie, cu ajutorul lor am pus bazele fundatiei pentru copii orfani. In parteneriat cu primaria am demarat un nou proiect pentru a le face o bucurie de sarbatori, asa ca stresul este mare caci vorbim de copii.

Termin si fug si eu alaturi de echipa mea sa luam masa, nu ii consider subalterni asa cum nici eu nu ma consider sefa. Sunt colegii mei, echipa mea cu suflet mare si care ma sustin mereu.

- Sefa noi am dat comanda la Wu Xing, am vrut sa incercam azi mancarea chinezeasca, asa ca hai sa ne infruptam din aceste delicatese.



- Wow suna tentant Paul, ce ati comandat bun ? Cu ce ma uimiti?

- De toate sefa crede-ma o sa iti placa. Asa ca propun sa inceapa marea degustare chinezeasca, sa patrundem in lumea maistrilor bucatari.

- Ok sa avem pofta buna si sa ne lasam purtati de val, sa ne descretim fruntile.

- Hey voi ati vazut campania Share and Play de pe site? Ce ziceti ne combinam si noi si ne inscriem?

- Haide Rebeca pe bune nu mai suntem copii, cum sa ne jucam cu niste cutii?

- Pe bune,  hai sa vedem cine are cea mai faina idee? Paul ne ajuti?

- Pai eu cand ma uit la cutiile astea ma gandesc la marele Zid Chinezesc. Sau nu stiu aveti voi alte idei?

- Pai poate un dragon fioros? Gata, hai Beatrice noi doua vom fi soldatii viteji ce vom apara Zidul Chinezesc, iar Paul va fi dragonul fioros.

- Ok fii pe pozitii Rebe, trebuie sa aparam zidul.

Am dat in mintea copiilor poate, dar tocmai asta e si ideea sa avem o doza de copilarie in noi. Sa fim veseli si creativi.
 Cu campania Share and Play a celor de la Wu Xing, distractia a continuat toata seara si bineinteles ca ne-am pozat si-am incarcat poza pe site. Nu mai avusesem de mult o seara atat de distractiva si haioasa, multumita celor de la Wu Xing, ne-am distrat, am ras si ne-am simtit bine. Am gustat din fiecare cutie, si am impartit pareri.




  Asa ca si voi dragii mei pofticiosi, dati o fuguta pe site sa descoperiti promotia Share and Play, si daca sunteti gasca mare cu atat mai bine. Plasati o comanda in grup, va jucati si cu un share si o poza puteti castiga un smartphone. Spor la joaca dragii mei, eu si gasca mea am programat pentru sambata seara mancare chinezeasca, distractie si voie buna.

Acest articol participa in competitia SuperBlog 2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Only to the moon and back !

    Cătă e o tipă mișto și ador să ies cu ea, iar ea adoră să se plimbe cu mine. Eu îi știu trăirile,  știu când e bucuroasă, când e tristă,...