~ Strainul cu aroma de cafea si tabac ~

            Se spune ca diminetile aromate cu cafea aduc sufletele pereche impreuna, probabil ca asa este pentru ca dupa 12 ani inca il visez, inca ii aud glasul si parca vantul ii aduce parfumul in adierea lui.  Cred ca am iubit cafeaua dintotdeauna sau poate nu, nu stiu nu imi dau seama, dar acea ceasca aromata era motivul diminetilor mele frumoase. Parintii mei se trezeau si isi savurau cafeaua in liniste si armonie, pana ne faceam noi aparitia, eu si fratele meu. Si atunci ne puneau intre ei la masa si ne dadeau sa mancam, in timp ce ei radeau si glumeau cu noi si isi savurau cafeaua. Cam asa aratau diminetile noastre frumoase, cred ca de aceea am prins drag de cafea.

           Anii au trecut si bineinteles, si eu si fratele meu am crescut si ne-am angajat insa deprinsesem obiceiul ca in pauza de pranz sa ne intalnim la cafea. Indiferent ca ploua, ningea sau ca era frumos afara, aveam un locsor al nostru in apropierea Cazinoului, unde ne savuram cafeaua. Ne placea sa ascultam marea si sa vorbim despre tot si toate. Am baut cafeaua impreuna pana cand fratele meu a plecat in delegatie, dar in ciuda acestui fapt am continuat sa merg la locul nostru sa imi savurez cafeaua in compania valurilor marii. Asta pana cand intr-una din zilele insorite am fost intrerupta, de el, si cand zic el ma refer la acel suflet pereche, la acea dragoste fulgeratoare.

- Domnisoara nu va suparati, de unde imi pot lua si eu o cafea? Nu sunt din Constanta si nu prea cunosc cafenelele.

   In clipa in care am ridicat privirea, respiratia mi s-a taiat, era asa cum visasem in adolescenta, era perfect, era desprins din visele mele. Inalt, saten blondut, cu ochi verzi - albastri, si un zambet, doamne acele gropite si zambetul lui m-au facut sa ma pierd.

- Aaa .... mergeti putin mai sus si apoi dreapta. Veti vedea pe straduta ca este o cafenea mica, cocheta dar cu o gama variata de cafea, adica va pot servi atat acele monodoze de cafea, cat si cafea boabe. Va recomand aceasta cafenea cu mare drag, veti vedea ca personalul este dragut si amabil, dar mai presus de atat, cafeaua este de o calitate superioara.

- Va multumesc frumos, sper sa gasesc cafeaneaua pentru ca apoi ma inapoiez la birou. Am iesit in pauza de pranz si mi-am zis daca tot am ajuns in Constanta, nu aveam cum sa ratez sa fac o vizita Cazinoului si marii inspumate.

Am ramas pierduta in zambetul lui, in privirea lui, eram imbatata de prezenta lui, sau indragostita poate. L-am privit cum se indeparteaza sa caute cafeneaua, iar eu am plecat spre masina sa plec la birou. Trecand cu masina l-am zarit parea dezorientat, as fi vrut sa cobor sa ii spun ca pe urmatoarea straduta va gasi cafeneaua, dar am zis mai bine nu. Am plecat spre birou si gandul imi era tot la acel strain chipes. Mi l-am alungat din gand toata ziua, sau cel putin am incercat, insa seara am iesit cu fetele la un suc si pot spune ca m-am deconectat. A doua zi insa plecand de la birou in pauza de pranz, m-am dus la locul meu pentru a-mi savura cafeaua, dar il cautam cu privirea.

- Asteptati pe cineva?

I-am zambit si i-am zis ca nu.
- Pot sa iau loc langa dumneavoastra?
- Bineinteles, nici o problema.
- Multumesc frumos pentru pontul cu cafeneaua. Intr-adevar cafeaua este foarte buna, aromata si parfumata, gustul este de exceptie, nici nu se compara cu cafeaua la birou. Mai ales ca eu ador cafeaua boabe.
-  Se pare ca si tie iti place cafeaua la fel de mult ca si mie.
-  Da imi place foarte mult cafeaua mai ales cand am asa priveliste. Vi in fiecare zi sa iti bei cafeaua aici, sau gresesc?
- Nu nu gresesti deloc, este locul meu preferat.

Si conversatia a continuat asa zile la rand in pauzele de pranz, pana cand ne-am indragostit profund fara sa tinem cont de piedici si obstacole, de persoane si vorbele lor.
O dragoste cum numai o data in viata ai parte de ea, nu o poti descrie, ea vine fulgerator te consuma si pleaca la fel de fulgerator. Ne imparteam viata intre Constanta si Bucuresti, si daca in Constanta savuram cafeaua boabe, in Bucuresti ne delectam cu monodozele de cafea.

Adoram sa imi cufund nasul in pieptul lui, parfumat cu aroma de tabac si cafea, era inconfundabil parfumul lui. Totul era perfect pana cand a trebuit sa plece din tara, atunci am simtit ca se rupe totul in jurul meu. Stiam ca nu am cum sa il opresc, isi iubea jobul dar ma iubea si pe mine, simtea ca innebuneste, dar nu aveam ce face. Mi-a cerut sa vin cu el, sa las tot si sa vin cu el, dar nu puteam. I-am zis ca il voi astepta si ca vom tine legatura pe skype. Asa a si fost, la inceput fugeam seara de la munca spre casa, pentru a putea vorbi cu el, apoi usor usor cand programul de munca s-a schimbat, am inceput sa vorbim mai rar. Totul pana cand amandoi am decis ca nu are rost sa omoram ceva frumos, asa ca am incheiat acea relatie frumoasa. El  a fost pentru mine strainul cu aroma de cafea, tabac, el a fost prima mea dragoste. Si va ramane mereu doar ..... El, fara nume fara doar el si atat.

Cum sa nu iubesti cafeaua, cand in fiecare dimineata aroma ei te duce la el ? Cine stie poate peste ani si ani vom avea ocazia sa ne mai vedem macar odata.

Acest articol participa in competitia SuperBlog 2017.